Tamron AF 18-270mm F/3.5-6.3 Di II IF VC LD

- elemente optice fabricate din sticla speciala, optimizata pentru aparatele digitale
- XR - extra refractive index, reduce aberatiile
- LD - low dispersion, reduce aberatiile cromatice si imbunatateste performantele optice
- lentile tratate multistrat, inclusiv pe suprafetele interioare, pentru a reduce efectul de flare
- mecanism de blocare a zoom-ului
- Di II - reprezinta seria de obiective special concepute pt aparatele digitale format APS-C (ca identificare este reprezentat printr-o dunga aurie in jurul obiectivului)

Specificatii:
- montura metalica
- buton de blocare pe durata transportului
- dimensiune montura filtre: 72mm
- distanta minima de focalizare: 49cm de la senzor
- raport marire: 1:3.5
- constructie: 18 elemente in 13 grupuri
- lungime: 101 mm
- diametru maxim: 79 mm
- masa: 482 grame

Obiectivul se livreaza cu capace si parasolar tip petala, oferind protectia maxima.

Un obiectiv foarte versatil, dar o data cu aceasta mare varietate de situatii in care poate fi folosit apar si hibe. E ok in multe domenii, dar nu exceleaza in ceva anume. Asa e cu toate obiectivele cu un zoom foarte mare.
Foarte potrivit pentru incepatorii cu un buget destul de restrans, dar care nici nu se asteapta la imagini spectaculos de clare.
Obiectivul isi merita banii si poate chiar devenii singurul obiectiv achizitionat de entuziasti, tocmai datorita versatilitatii.

Tamron AF 18-270mm F/3.5-6.3 Di II IF VC LD (Articol (c) F64)

Tamron AF 18-270 mm este primul obiectiv cu zoom 15x cu stabilizare de imagine (VC). Stabilizarea oferită de Tamron se numără printre cele mai avansate sisteme de pe piaţă, având trei senzori diferiţi, capabili să identifice mişcări de 360 de grade şi cu posibilitate de coordonare între ei.
Nu este un obiectiv tocmai uşor (550 g). În mână ai senzaţia dată de un obiectiv solid, bine realizat. Pus pe aparat pare impozant, impresie la care contribuie şi diametrul său (filtrul de 72mm). Comutatoarele pentru focus manual, stabilizare şi cel de blocare al zoom-ului sunt uşor accesibile. Transfocarea (zoom-area) opune o oarecare rezistenţă, mai ales între 70 şi 120mm. Binevenit este comutatorul de blocare, comutator care imobilizează obiectivul în poziţia 18mm, ceea ce ajută la transport sau la purtarea aparatului la gât (obiectivul nu se „lungeşte” când este purtat cu lentila în jos). Elementul din faţă nu se roteşte, putându-se monta filtre degrade sau filtru de polarizare (circulară). Singurul inconvenient ce sare în ochi la o primă utilizare este faptul că inelul de focalizare se învârti atunci când aparatul focalizează automat. În rest nimic de obiectat. Inelele nu au joc, suprafaţa de cauciuc este de calitate. Cele două tuburi care ies din obiectiv joacă puţin, lucru care însă nu deranjează prea tare.
Autofocusul nu este extraordinar de rapid, dar nu pot spune nici că este lent, mai degrabă decent. Pentru o utilizare „normală” este O.K. Se comportă bine şi în lumină slabă (pus pe 20D). Vânează însă atunci când contrastul este scăzut (de-a lungul zilei în care l-am testat, acest lucru mi s-a întâmplat numai o singură dată la un număr de peste 200 de fotografii).
Calitatea imaginii este acceptabilă avându-se în vedere zoom-ul de 15x. La 18mm se observă efectul de vignetare. Distorsiunea de tip „butoi” este evidentă. Claritatea în centru este bună şi scade uşor spre margini. Aberaţiile cromatice sunt prezente, dar nu îngrijorătoare:



Aberaţii cromatice în contralumină...



... şi rezolvarea prin reducerea saturaţiei la –100 pentru purple şi margenta.



Sistemul de stabilizare îşi face bine treaba. Am putut fotografia pe timp de noapte, din mână, chiar şi cu un timp de expunere de 1 secundă (pentru iubitorii de „sporturi extreme” – rezultatul nu este unul strălucitor, dar demonstrează că se poate...):

(77mm; 1 s; f/6.3; ISO 1600; mod de măsurare: multi-segment)

Tamron 18-270 mm reprezintă, după părerea mea, un compromis acceptabil. Îţi face plăcere să lucrezi cu el. Ideal pentru concediu şi atunci când doreşti să călătoreşti „uşor” (ca să fiu mai exact – cu un singur obiectiv în bagaj). Plaja focală fără egal va încânta cu siguranţă. Sistemul de stabilizare lucrează bine (după părerea mea cam lent, însă parcă un pic mai rapid decât la Canon 55-250mm). Pentru obiecte în mişcare recomand însă folosirea unor timpi de expunere corespunzători pentru a contracara mişcarea involuntară a aparatului sau folosirea unui monopod.

- 1/200 f/8.0, ISO 400, 218 mm
(RAW, Adobe Lightroom şi Photoshop Elements 4.0)

Pentru a vă putea face o idee despre zoom-ul uimitor pe care îl oferă, prezint mai jos o succesiune de imagini, fiecare cadru cu focalizare pe Palatul Parlamentului:

(18mm; 1/400; f/8.0; ISO 200; mod de măsurare: multi-segment)

(35mm; 1/400; f/8.0; ISO 200; mod de măsurare: multi-segment)

(70mm; 1/400; f/8.0; ISO 200; mod de măsurare: multi-segment)

(100mm; 1/400; f/8.0; ISO 200; mod de măsurare: multi-segment)

(200mm; 1/400; f/8.0; ISO 200; mod de măsurare: multi-segment)

Filtrul de polarizare

Am folosit pe Tamron 18-270mm un filtru de polarizare circulară de la Hoya, filtru inclus în Hoya Introduction Kit. Mai jos câteva exemple cu şi fără filtru de polarizare:

Fără polarizare (1/800; f/8.0; ISO 200; 270mm):

Cu polarizare (1/400; f/8.0; ISO 200; 270mm):

Folosind filtrul de polarizare se poate fotografia şi pe soare strălucitor, când lumina este prea dură, prea puternică.